Hidratarea pe pârtie: de ce pierzi apă la schi fără să-ți fie sete

Vara, setea te anunță singură. Iarna, pe pârtie, semnalul e mult mai slab, deși corpul pierde apă la fel de sigur — doar pe alte căi și mai puțin vizibil.

Unde se duce apa când e frig

Aerul rece ține foarte puțină umiditate. Când îl inspiri, corpul îl încălzește și îl umezește înainte să ajungă în plămâni, iar la expirație apa aceea pleacă odată cu respirația. Aburul pe care îl vezi iarna în fața gurii este, în bună parte, chiar apa ta.

La schi respiri mai des și mai adânc decât în repaus, așa că pierderea crește. Se adaugă altitudinea: cu cât urci, aerul e mai rarefiat și mai uscat, iar respirația se accelerează ca să compenseze.

Frigul are și un efect mai puțin cunoscut: corpul elimină mai multă apă prin urină. Fenomenul este descris în literatura despre nutriție la frig și la altitudine, iar altitudinea îl accentuează. De aici și drumurile mai dese la toaletă într-o zi pe munte.

Transpirația pe care nu o simți

Schiul e efort, chiar dacă nu arată așa. Coborârile, mersul cu clăparii în picioare, căratul schiurilor până la instalație și orele petrecute în poziție de schi încălzesc corpul. Sub geaca groasă, peste straturi de lână și polar, transpiri — doar că transpirația se evaporă sau rămâne în haine și nu o simți pe piele ca vara.

Un exemplu de aproape: în Azuga, pârtia Sorica are 2.100 de metri lungime și o diferență de nivel de 561 de metri, iar Cazacu are 1.920 de metri și 530 de metri diferență de nivel. Repetate de mai multe ori într-o zi, coborârile de felul acesta înseamnă ore întregi de efort susținut, chiar dacă ți se par doar plăcere.

Din gama Azuga

Azuga Kiddo

Apă plată pentru cei mici, cu capac ergonomic, ușor de luat în parc sau în ghiozdan.

Descoperă Kiddo

De ce nu îți e sete

La frig, senzația de sete scade. Ca să păstreze căldura, corpul strânge vasele de sânge de la suprafața pielii și mută sângele spre interior, iar schimbarea aceasta poate tempera semnalul de sete. Rezultatul e paradoxal: bei mai puțin exact când pierzi mai mult.

Mai e și partea practică. Apa din rucsac e rece, pauzele sunt scurte și nimeni nu vrea să-și scoată mănușile pentru o sticlă. Așa se face că mulți schiori beau o cafea dimineața, un ceai la prânz și cam atât.

Lipsa apei se face simțită mai târziu, ca oboseală, durere de cap sau picioare mai puțin sigure la ultimele coborâri. Toate pot avea și alte cauze, dar merită să te întrebi cât ai băut. Reperul general rămâne același ca acasă: apa contribuie la menținerea reglării normale a temperaturii corporale, iar efectul apare la un aport zilnic de cel puțin 2 litri, din toate sursele — băuturi și alimente. Pe munte, iarna, e ușor să rămâi mult sub acest prag fără să-ți dai seama.

Obiceiuri simple pentru o zi pe munte

• Începe ziua cu apă. Un pahar sau două la micul dejun, înainte să pleci spre pârtie.
• Ține sticla aproape de corp. Un buzunar interior al gecii o ferește de îngheț, iar o sticlă la îndemână o bei mai des — fie că e o sticlă de Azuga cumpărată din oraș, fie un termos cu ceai.
• Bea la fiecare urcare sau pauză câteva înghițituri, fără să aștepți să-ți fie sete.
• Pune la socoteală și prânzul. O supă sau un ceai cald contează la aportul total de lichide.
• Nu lua vinul fiert drept hidratare. Băuturile cu alcool nu țin locul apei, oricât de bine ar merge la cabană.
• Urmărește culoarea urinei, la fel ca vara: galben închis înseamnă că e timpul să bei.
• Verifică tu copiii. Pe pârtie, ei uită cel mai ușor să ceară apă.

Niciunul dintre aceste obiceiuri nu cere echipament special. Cere doar să-ți amintești că, la frig, setea nu mai e un ghid de încredere.