Azuga, orașul crescut din munte

Azuga stă la 930 de metri, în locul în care râul Azuga se varsă în Prahova, la poalele Bucegilor și ale Munților Baiului, sub culmile Sorica și Cazacu. Orașul nu s-a născut dintr-un plan, ci dintr-un drum, dintr-o pădure și dintr-o apă care curge la vale. Fiecare epocă a lui a cerut muntelui altceva: întâi un loc de popas, apoi apă și lemn pentru fabrici, iar astăzi zăpadă pentru pârtii.

Un han între Prahove

Valea Prahovei a fost dintotdeauna un culoar de trecere spre Brașov, iar primele urme scrise ale Azugii sunt legate de acest drum. Un document din 1815 pomenește Hanul Căciula Mare, cunoscut și sub numele de „Între Prahove”. Clădirea ar fi fost ridicată, probabil, în jurul anilor 1720–1725. Sursele nu se potrivesc însă întru totul: aceeași enciclopedie care dă aceste repere indică, în caseta de date a orașului, anul 1830 ca an al atestării.

Oricare ar fi anul exact, imaginea rămâne aceeași. La început, aici era un loc unde călătorii se opreau înainte sau după drumul prin munți. Satul s-a strâns în jurul popasului, iar popasul a trăit din drum.

Sticlă, postav și bere

În secolul al XIX-lea, Azuga a devenit un loc de fabrici. Prima sticlărie a fost înființată în 1830 de un anume Aslan și s-a închis după câteva luni. A doua încercare a ținut mai mult: sticlăria deschisă în 1879, deținută de S. Grunfeld, a ajuns la aproximativ 250 de angajați, mulți dintre ei meșteri veniți din Boemia, regiune cu o veche tradiție a sticlei. Odată cu ei au venit și alte obiceiuri, alte nume de familie și o altă limbă vorbită pe uliță.

În 1887 a apărut fabrica de postav. Pentru un oraș de munte, alegerea avea logică: o țară cu tradiție pastorală, în care lâna era la îndemână, primea o fabrică în care să fie țesută.

Numele care a dus Azuga departe a fost însă berea. Anul înființării fabricii diferă de la o sursă la alta. Unele indică 1870, pe moșia regală. Altele vorbesc de perioada 1898–1900 și îl numesc drept fondator pe Grundt, un specialist de origine germană. Potrivit presei, familia regală a fost acționar al fabricii până în 1947. Producția a fost mutată ulterior la Brașov, iar turnul fabricii, unul dintre reperele orașului, a fost demolat.

Din gama Azuga

Apă de izvor Azuga

Plată sau carbogazoasă, în formate de la 0,5 l la 8 l, pentru acasă, la birou sau pe drum.

Vezi produsele

Lemnul muntelui și orașul de la 1900

Pădurile din jur au hrănit o altă industrie, poate cea mai legată de munte dintre toate. Frații Carol și Samuel Schiel, care fondaseră în 1882 fabrica de hârtie din Bușteni, au deschis la Azuga, între 1891 și 1893, „Ferăstrăul de la Retivoiu”, o fabrică de cherestea și de chibrituri. În 1894 i s-a adăugat o cale ferată forestieră, pe care buștenii coborau din pădure spre gater.

Cheresteaua a schimbat ritmul locului. Muntele nu mai era doar un peisaj de străbătut, ci o resursă care se tăia, se măsura și se încărca în vagoane.

Orașul industrial și-a construit și reperele lui de liniște. Biserica Sfânta Treime, ridicată în 1902–1903 cu sprijinul Casei Regale, păstrează și azi vitraliile care o fac ușor de recunoscut. După Primul Război Mondial, în 1920, a fost amenajat cimitirul eroilor, o amintire că pe acest drum n-au trecut doar negustori și călători.

De la fabrici la pârtii

Cu timpul, industria a pierdut teren, iar orașul s-a întors spre ceea ce avusese mereu la îndemână: pantele. Azuga a devenit stațiune de schi, iar domeniul ei se sprijină pe două culmi care îi dau și numele pârtiilor principale.

• Sorica are 2.100 de metri lungime și o diferență de nivel de 561 de metri.
• Cazacu are 1.920 de metri și o diferență de nivel de 530 de metri.
• Li se adaugă pârtiile Sorica Sud, La Stână și bretea de pe Cazacu.
• Pentru schiul de fond există aproximativ 10 kilometri de trasee.

Telegondola, construită de producătorul Leitner, a fost pusă în funcțiune la sfârșitul lui 2007 și a mutat definitiv centrul de greutate al orașului de pe vatra fabricilor pe versant. Un lucru merită precizat, pentru că se confundă des: pârtiile de pe Clăbucet țin de Predeal, nu de Azuga, chiar dacă se văd din aceeași vale.

Azuga are astăzi 3.901 locuitori, potrivit recensământului din 2021, față de 4.440 cu zece ani înainte. E un oraș mic, care se umple iarna și se liniștește vara, când drumurile de munte devin din nou mai importante decât pârtiile.

Ce a rămas din toate

Dacă te plimbi azi prin Azuga, istoria nu stă scrisă pe plăci la fiecare colț. O găsești în felul în care orașul se întinde de-a lungul apei, în numele de familie venite de departe, în biserica cu vitralii și în locul unde se înălța cândva turnul fabricii de bere. Hanul, sticla, lâna, berea și lemnul au fost, pe rând, felul în care oamenii de aici au trăit din munte.

Tot din zona Azuga vine și apa de izvor care poartă numele orașului, încă un lucru pe care valea îl dă mai departe.