Apă de izvor, apă minerală sau apă de la robinet: ce înseamnă de fapt

Pe raft, sticlele seamănă între ele, iar din pahar apa arată la fel, indiferent de unde vine. Diferența dintre apa minerală naturală, apa de izvor și apa de la robinet nu ține însă de aspect și nici de preț, ci de lege. Fiecare denumire are reguli proprii, o autoritate care o verifică și un set de garanții. Toate se pot citi pe etichetă, dacă știi unde să te uiți.

Trei denumiri, trei regimuri legale

În România, apele naturale îmbuteliate sunt reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 1020/2005, care preia regulile europene în domeniu, cuprinse astăzi în Directiva 2009/54/CE. Același act definește atât apa minerală naturală, cât și apa de izvor. Apa care ajunge la robinet ține de un alt cadru: Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile.

Prin urmare, cele trei categorii nu sunt trepte ale aceleiași scări, ci răspunsuri la întrebări diferite. Pentru apa minerală naturală, întrebarea este dacă sursa are o compoziție și o puritate care o deosebesc de celelalte. Pentru apa de izvor, dacă o apă naturală, îmbuteliată direct la sursă, este potabilă. Pentru apa de la robinet, dacă apa livrată prin rețea este sigură pentru consum.

Apa minerală naturală: recunoscută oficial, sursă cu sursă

Potrivit HG 1020/2005, apa minerală naturală provine dintr-un acvifer subteran, este pură din punct de vedere microbiologic și se deosebește de apa potabilă obișnuită prin conținutul mineral și prin puritatea ei originară. Denumirea nu se acordă prin simpla declarație a producătorului.

Autoritatea care recunoaște apele minerale naturale este Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM). Ea publică lista apelor recunoscute în Monitorul Oficial și o actualizează periodic: o versiune a fost aprobată prin Ordinul ANRM nr. 22/2016, iar una mai nouă prin Ordinul nr. 47/2022. Numai apele de pe această listă, sau cele recunoscute de autoritatea unui alt stat membru al Uniunii Europene, pot fi vândute sub denumirea de „apă minerală naturală”. Tot ANRM poate suspenda comercializarea unei ape care nu mai respectă condițiile.

Tratamentele permise sunt strict limitate. Legea admite doar câteva operațiuni enumerate explicit, cum ar fi separarea unor elemente instabile prin filtrare sau decantare, tocmai pentru ca apa să ajungă în sticlă cu compoziția pe care o are la izvor.

Din gama Azuga

Apă de izvor Azuga

Plată sau carbogazoasă, în formate de la 0,5 l la 8 l, pentru acasă, la birou sau pe drum.

Vezi produsele

Apa de izvor: naturală, îmbuteliată la sursă, potabilă

Apa de izvor este definită în articolul 26 din același act. Este o apă naturală, îmbuteliată direct la sursă, care trebuie să respecte criteriile de potabilitate. Și pentru ea tratamentele sunt limitate, în aceleași condiții ca la apa minerală naturală: nu poate fi supusă altor operațiuni decât celor permise expres de lege.

Diferența față de apa minerală naturală stă în reperul după care este judecată. Apa de izvor nu trece prin procedura de recunoaștere de la ANRM și nu are nevoie de o compoziție minerală care să o distingă. Reperul ei este cel al apei potabile, la care se adaugă două condiții: originea naturală și îmbutelierea la sursă.

Apa de la robinet: potabilă, tratată, livrată prin rețea

Apa de la robinet poate proveni din surse subterane sau de suprafață, de la râuri și lacuri de acumulare. Înainte de a intra în rețea, este tratată și dezinfectată, după caz, iar operatorul de apă răspunde de calitatea ei. Legea 458/2002 stabilește parametrii pe care trebuie să-i respecte, de la cei microbiologici la cei chimici, inclusiv un interval pentru pH, de 6,5–9,5.

Apa de la robinet nu este, prin definiție, mai slabă decât cea îmbuteliată. Este o categorie diferită, cu un traseu diferit. Un detaliu practic contează totuși: apa parcurge și instalațiile clădirii, iar starea țevilor dintr-un bloc vechi poate influența ce ajunge în pahar.

„Apă minerală naturală” și „apă de izvor” nu sunt formule de marketing, ci categorii legale, fiecare cu propriile reguli și propriile controale.

Cum le deosebești pe etichetă

Eticheta este documentul care leagă sticla de categoria ei legală. Câteva lucruri merită verificate de fiecare dată:

1. Denumirea de vânzare. Scrie explicit „apă minerală naturală” sau „apă de izvor”. Mențiunea „plată” arată doar că apa nu este carbogazoasă și nu spune nimic despre categoria ei.
2. Numele sursei și locul captării. Îți arată de unde vine apa și îți permite să compari sticle de la producători diferiți.
3. Compoziția. Tabelul cu valori în mg/l descrie mineralele din apă. Mențiunile de tipul „oligominerală” sau „potrivită pentru regim sărac în sodiu” au praguri fixate de lege, pe care le explicăm separat, în ghidul despre etichetă.
4. Ce nu are voie să scrie. HG 1020/2005 interzice orice sugestie că o apă previne, tratează sau vindecă boli. O etichetă care promite așa ceva încalcă regulile, oricât de convingător ar fi formulată.

Ce alegi rămâne decizia ta

Nicio categorie nu este, în sine, alegerea corectă pentru toată lumea. Contează gustul, locul în care te afli, ce ai la îndemână și, dacă ai o recomandare medicală, ce îți spune medicul despre anumite minerale. Folositoare este diferența dintre ele: când știi ce garantează fiecare denumire, citești eticheta ca pe o informație, nu ca pe o promisiune.

Apa Azuga, de exemplu, este o apă de izvor, care provine dintr-o sursă din localitatea Azuga, județul Prahova, și este îmbuteliată la sursă.