Câtă apă îi trebuie unui copil, pe vârste

Întrebarea pare simplă, dar răspunsul depinde de vârstă, de cât se mișcă cel mic și de ce are în farfurie. Există totuși un reper de la care poți porni: valorile stabilite în 2010 de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA).

Valorile de referință, pe grupe de vârstă

EFSA a stabilit ceea ce numește „aport adecvat” de apă: cantitatea zilnică ce acoperă nevoile majorității copiilor sănătoși dintr-o grupă de vârstă, în condiții obișnuite de temperatură și de activitate fizică. Nu este un minim de atins cu orice preț și nici o limită de nedepășit, ci un reper pentru o zi obișnuită.

Rândurile pentru adulți stau în tabel doar ca termen de comparație. Ele arată un lucru care surprinde mulți părinți: un copil de școală mică are nevoie de aproape la fel de multă apă ca un adult, iar la 9–13 ani diferența aproape dispare.

„Aport total” înseamnă și apa din farfurie

Cifrele de mai sus nu înseamnă litri de apă din sticlă. Ele includ tot ce bea copilul într-o zi — apă, lapte, ceai, supă — și apa din alimente: fructe, legume, iaurt, mâncăruri gătite. Potrivit EFSA, băuturile acoperă de regulă 70–80% din total, iar restul vine din mâncare.

Ca să faci o socoteală aproximativă: pentru un copil de 4–8 ani, cu un reper de 1,6 l pe zi, partea din băuturi ar fi în jur de 1,1–1,3 l. Nu toată trebuie să fie apă simplă, dar apa este cea mai la îndemână și cea care nu aduce nimic în plus.

Ține cont și că zilele nu sunt la fel. O zi caniculară, o după-amiază de fotbal sau o răceală cu febră schimbă necesarul. Tabelul îți dă un punct de plecare, nu o normă pe care s-o bifezi seara.

Din gama Azuga

Azuga Kiddo

Apă plată pentru cei mici, cu capac ergonomic, ușor de luat în parc sau în ghiozdan.

Descoperă Kiddo

Semne la care să fii atent

Copiii mici nu cer întotdeauna apă când le e sete, mai ales când sunt prinși în joacă. Câteva semne practice te ajută să-ți dai seama dacă beau destul:

• Culoarea urinei. Galben-pal este de regulă un semn bun; galben închis sugerează că cel mic ar avea nevoie de mai multe lichide.
• Drumurile la toaletă. Dacă trec multe ore fără ca cel mic să meargă la baie, merită să-i oferi ceva de băut.
• Buzele uscate și oboseala. Spre seară, după o zi activă, pot ține și de faptul că a băut prea puțin.
• Setea spusă cu voce tare. Când copilul spune că îi e sete, e momentul să bea, nu să mai aștepte până acasă.

Dacă semnele persistă — copilul e apatic, nu urinează ore întregi, are vărsături sau diaree — vorbește cu medicul. Acestea nu sunt situații de rezolvat cu un tabel.

Obiceiuri care fac diferența

Mai mult decât cantitatea exactă contează ca apa să fie la îndemână și să devină un gest firesc, nu o cerință.

• Pune sticla la vedere — pe masă, în ghiozdan, în mașină. Copiii beau mai des când nu trebuie să ceară.
• Oferă apă la fiecare masă și după joacă, fără să faci din asta o regulă apăsătoare.
• Alege apa în locul băuturilor îndulcite. Sucurile și nectarurile aduc lichide, dar și zahăr, iar obiceiul de a bea apă când îți e sete se formează devreme și ține mult.
• Dă exemplul tău. Un copil care vede adulții din jur bând apă o cere mai ușor și el.
• Lasă-l să-și aleagă sticla. O sticlă pe care o poate deschide și închide singur, cum e Azuga Kiddo, cu capacul ei ergonomic, îl ajută să bea fără să te strige de fiecare dată.
• Pune pe masă fructe și legume zemoase — pepene, castraveți, portocale. Contribuie și ele la aportul total.

Sugarii și situațiile speciale: decide medicul

Pentru sugari, valoarea din tabel are doar rol informativ. În primele luni, nevoile de lichide ale bebelușului sunt acoperite în mod obișnuit prin lapte, iar momentul în care începi să-i dai apă și cantitatea ți le spune medicul pediatru. Dacă pregătești lapte praf, întreabă-l și ce apă să folosești. Autoritatea pentru siguranță alimentară din Irlanda, de pildă, recomandă ca apa îmbuteliată folosită pentru biberon să fie fiartă înainte, fiindcă nu este sterilă.

La fel stau lucrurile în situațiile speciale: copii cu afecțiuni cronice sau sub tratament, copii care fac sport de performanță, zile de boală cu febră, vărsături ori diaree. Acolo valorile generale nu se mai aplică, iar cât și ce bea copilul stabilește medicul.